Din cerul intunecat cade pe Pamant o ploaie calda,
Iar in interiorul unei inimi ce-o stiu,tristetea a-nceput s-apara.
Este inima mea,ce a-nceput sa bata tot mai tare,
Iar vantul care sufla rece,amintirele mi le doboara.
Este trist ce se intampla,iar inima incepe sa planga.
Noaptea cade ca o cortina,totul este sub agonie.
Stau singur si privesc focul,ce arde neincetat
Iar odata cu el se stinge,si ultima speranta a mea.
O lacrima rece,pe obrazul cald coboara,
O stea singuratica,se vede-n departare.
Imi spun ca e loc de-un suras oricat de mic,
Dar de fiecare data se stinge, inainte de inceput.
Cufundat intr-un vis etern si plin de fericire,
Inspir iubirea emanata de tine.
Ochii tai albastrii ma fac sa supravietuiesc,
Iar sfaturile cele bune,ma calauzesc.
Doar tu mi-ai inveselit sufletul,
Sunt fericit,poate mai mult ca niciodata.
Cu tine vreau sa zbor spre infinit
Iar restul,chiar nu mai conteaza...
Atunci cand noi ne-am văzut intaia oara,
Stateai pe marginea lacului,privind in gol.
Dragostea e fructul interzis,din care am muscat
Nu regret nimic,sunt fericit ca asa s-a intamplat.
Stau langa tine si imi doresc sa nu mai plec,
Dupa atata timp ce a trecut,nimic nu s-a schimbat.
Ai ramas aceeasi fata plina de mister si pasiune
Nimic rau intre noi nu s-a intamplat.
O raza cade luminandu-ti chipul bland,
Pielea iti straluceste,pe chip observ un zambet mic.
Vantul se joaca in parul tau lasat pe spate,
Iar greierii ne canta o melodie de dragoste,pentru intaia oara.
Amestaca-mi visul cu realitatea ta,
Arata-mi ceea ce sunt cu adevarat.
Tu imi dai putere si credinta,
Iubita mea cu chip de floare!
Plang si rad cu-aceeasi calda lacrima,
Si-n oglinda vietii-nflorite,iubirea se observa.
Sufletul zboara prin florile de gheata
Iar valurile marii, ascund misterele lumii.
Strada copilariei,cu salcami si castani
S-a pierdut in umbra timpului.
Gandurile noastre,sunt pescarusii din vazduh,
Iar sarutarea calda,are un gust amar.
Pe nisipul oceanelor de mult uitate,
Soarele ne-a-ntins cununi de laur.
In noptile instelate,vom merge pe poteci
Iar amintirile,ne vor insoti pe veci.
Inima mea o simt,cum nu am simtit-o niciodata,
In fiecare zi se zbate,pentru a ma tine-n viata.
Cer indurare timpului care trece prea grabit,
Si lui Dumnezeu, pentru care, in fiecare zi eu ma ridic.
Lasati-ma sa plang!... nu e rusine!
Si noi,barbatii,mai plangem uneori.
Toate lucrurile din trecut,reies la suprafata,
Incet dar sigur ma scufund, intr-un vis deloc placut.
Nimic nu e al nostru,cu toate astea noi traim
Pacate grele au patruns,transformand sufletul intr-un loc pustiu.
Cand cautam in urma, spre departata cale,
Zarim o parte a vietii lasata, intr-un sicriu inchis la culoare.
Mergem pe cararea vietii,sub ganduri reci plecate...
In jurul nostru tot mai des zarim,acele zambete de moarte.
Plecam departe-n fund de zari...
Acolo unde nu-i apus de soare,iar ploile sunt reci.
Niciodata-n viata,nu e prea tarziu
Sa-ti gasesti iubirea,s-al tau destin.
Fiecare persoana are cararea sa...
Si cel mai important din toate,este cautarea!
Inaltul cerului,cortina de mistere
Departe de lume as vrea sa fug...
Sa ma ascund intr-o padure,
Iar arborii sa m-ocroteasca,de asprul vant.
Noaptea sa-mi fie mama,iar stelele prieteni
Soarele sa-mi fie tatal,iar pasarile...glasul vesel.
Licurici in noapte,cosmaruri sa alunge
Iar falfaitul fluturilor,sa-mi faca somnul dulce.
Roua diminetii,sa ma trezeasca bland,
Iar razele soarelui,sa-mi aminteasca cine sunt.
Simfonia greierilor...florile din jur...
Acesta este paradisul,un nou drum.
