Senzatie!

Din cerul intunecat cade pe Pamant o ploaie calda,
Iar in interiorul unei inimi ce-o stiu,tristetea a-nceput s-apara. 
Este inima mea,ce a-nceput sa bata tot mai tare, 
Iar vantul care sufla rece,amintirele mi le doboara.

Este trist ce se intampla,iar inima incepe sa planga.
Noaptea cade ca o cortina,totul este sub agonie.
Stau singur si privesc focul,ce arde neincetat
Iar odata cu el se stinge,si ultima speranta a mea.

O lacrima rece,pe obrazul cald coboara,
O stea singuratica,se vede-n departare.
Imi spun ca e loc de-un suras oricat de mic,
Dar de fiecare data se stinge, inainte de inceput.