Credeam ca oamenii n-au suflet...la fel cum cantecul nu-l are!
Zambesc de fiecare data...de-o fi furtuna....de o fi soare!
Nu cred in dragoste-n iubire...nu cred nimic ce-i pamantesc!
Caci toti murim spre a ne naste...
Am sarutat si flori si mame....si suflete am sarutat!!!
S-au scurs din ele foc si sange....iubirea mea insa-a secat!
Primesc nimic din toate astea...Cu toate astea eu traiesc !!!
Si nu mi-e teama c-au sa dispara...nimic pe lume nu iubesc!
Iata de ce de-i cald...de-i soare!!!
Ninge in sufletu-mi mereu...
I-mi e dusman pana si cerul!!!
Chiar daca el e tatal meu!...
Nu sunt aici pentru ca vreau...nu am visat sa fiu aici!
Nu sint naluca,sunt doar om...ca un gigantic printre pici...
Si ca un nor batut de vant...eu ratacesc in "nicaieri"
Numar secunde si minute si caut clipa ce-a fost "ieri"
....traim putin...cautam "nimic"...Ratacitori suntem prin viata...
Intindem jalnic,sclifosind,...acel subtire fir de ata..
Ne punem vesnic intrebari,si vesnic ne cautam raspunsuri...
Ca sa murim ratacitori..prin triste,scurtele apusuri!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu