Am auzit de multe ori afirmatii ca: "Nu pot avea incredere in oameni" sau "Am suferit prea multe dezamagiri ca sa ma mai incred in cineva acum". Ce cred eu ca se intampla este ca increderea in oameni e direct proportionala cu cea in noi insine. Bineinteles ca dezamagirile pe care altii ni le-au produs au declansat o scadere graduala a increderii de sine.
Nu stiu daca acest subiect mai are nevoie de vreo epistola din partea mea dar totzi am avut la un moment dat probleme la acest capitol.
A avea incredere in orisicine e o prostie, a nu avea incredere in nimeni e o psihoza, a testa increderea in oameni e o necesitate. Cam asta sunt prejudiciile mele. E o chestie de mediu. Daca nu te-a inselat nimeni niciodata (sau nu te-ai prins, sau ai refuzat sa accepti ca ai fost inselat) n-ai nici un motiv sa nu te increzi in orice om. Daca cei mai buni prieteni te insala, ajungi sa n-ai incredere in nimeni (ca tatal meu). Dac-ai fost inselat de cateva ori, normal este sa fii mai precaut si sa nu te increzi in orisicine fara sa te asiguri mai intai ca persoana respectiva merita increderea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu