Trecutul si prezentul!

Se spune ca timpul vindeca ranile sufletului, dar oare e chiar asa? Oare timpul poate sa ne faca sa uitam o clipa in care am simtit cu adevarat ca iubim si in urmatoarea totul sa se destrame in nori negri, vise si planuri spulberate in momentul in care te astepti mai putin? Putem sa uitam asta? Nu cred. Timpul asa cum a zis si Einstein e relativ, nu poate sterge si nici nu poate deforma faptele infaptuite deja, el poate doar sa le mascheze, sa le acopere cu o panza cu tesatura subtire si rara, prin care uneori mai ies la suprafata amintirile,cu cat timpul trece apar alte si alte panze una peste cealalta, o incarcare a mintii cu informatii, dar mereu se va gasi un gol in acele panze oricat de suprapuse ar fi prin care sa ne intoarcem, in acel punct critic in care s-a produs o coliziune a emotiilor iubire cu ura, respect cu dispret. Dispret care se abate asupra propriei persoane, facandu-ne vulnerabili si neincrezatori in imaginea noastra. O perioada in care prietenii adevarati ne abat de la drumul incetosat si ne poarta spre un altul poate mai bun.


Cineva spunea: "Niciodata sa nu regreti ceea ce ai facut,ci ceea ce nu ai facut in viata",deci ce rost are sa ramanem sa traim in trecut pentru momentele care le-am apreciat si ne-am bucurat cu fiecare particica din noi;cum putem atunci sa ne contrazicem si sa fim respingatori de frumosul din a tineretii farmec?
Putem noi oare acum sa traim fara amintiri,fara ceva care sa ne construiasca mintea si totodata caracterul?parerea mea este ca nu.Fiecare miscare,fiecare gest,privire si emotie cladesc putin dar sigur singurul lucru care ne face umani si diferiti de restul organismelor care ne inconjoara.
Copilaria este inceputul si totodata cea mai importanta perioada a costruirii psihicului uman,deoarece acum incepe era descoperirii majoritatii emotiilor,in functie de amplitudinea fiecarei emotii generate, asupra noastra se creeaza un tipar care mai tarziu in viata se va transmite mai departe la urmatoarea generatie.Tot in perioada copilariei apar si excesele de emotii,cum ar fi frica,bucuria,dorinta,posesivitatea etc. Va aduceti aminte cand erati mici parintii va spuneau ca intr-un anumit dulap este "babaul",un mostru, pentru care la varsta aceea il consideram terifiant si atotputernic,sau ca in beci isi face somnul si daca il deranjam ne mananca;uneori seara dupa povestea de seara urma atentionarea:"sub patul tau este un monstru si daca te vei da jos din pat o sa te prinda de picior". Daca parintii nostri ne-ar da tot ce vrem si ne-ar lasa sa facem orice cand suntem mici am fi incapabili sa ne descurcam singuri iar caracterul nostru ar fi foarte slab.